Calul arab

Calul arab este considerat stramosul, întemeietorul tuturor raselor cabaline din lume.. Puritatea sa genetica si caracterul puternic îl recomanda si-i justifica influenta. Calul arab avut un rol foarte important în aproape toate evolutiile raselor cabaline cunoscute, importanta majora fiind la obtinerea calului pursange. Mai mare si mai puternic decat Arabul, pursangele nu-l poate totusi egala pe acesta în ceea ce priveste vigoarea, linistea, inteligenta si frumusetea. LEGENDA SI ISTORIA Beduinii din Arabia pastreaza cateva documente scrise despre descendenta acestui cal însa, cel mai mult, informatiile au circulat pe cale orala. Unul dintre primele documente scrise despre calul arab dateaza din 786 e.n. si a fost consemnat de istoricul arab, El Kelbi, care a încercat sa înregistreze descendenta si istoria acestei rase, începand cam de la anul 3000 î.Hr. Munca lui, uneori mai mult alegorica decat factica, subliniaza vechimea acestei cabaline. Mai tarziu, emirul Abd-el-Kader (1808-1883), în corespondenta cu generalul francez Daumas (1803-1871), împarte istoria acestei rase în patru etape: de la Adam la Ismail: de la Ismail la Solomon; de la Solomon la Profetul Mahomed; si apoi de la Profet mai departe. El emite, de asemenea, o explicatie despre geneza Arabului care, desi frumoasa, nu are nicio valoare în teoria evolutiilor. Cand Dumnezeu a dorit sa creeze calul, i-a spus Vantului de Sud: Vreau sa creez un animal pentru tine. Condensat. Si vantul s-a condensat. Arhanghelul Gabriel a aparut imediat, a luat un pumn din aceea materie si i-a prezentat-o lui Dumnezeu care a facut din ea o baca maronie sau o castana arsa, dupa care a zis : Pe tine te numesc CAL, te fac arab si-ti dau culoarea castanie a furnicii; am pus fericire în zulufii care-ti atarna între ochi; tu vei fi stapanul celorlalte animale. Omul te va urma oriunde te vei duce; tu vei fi la fel de bun pentru tractiune cat si pentru fuga; bogatiile vor fi pe spatele tau iar norocul va veni prin meditatia ta." Apoi EL a pus pe cal semnul gloriei si-al fericirii, un semn alb, în mijlocul fruntii." Cele patru etape propuse de Abd-el-Kader sunt mult mai ferm înradacinate, de fapt. Prima etapa ar putea sa nu fie în întregime relevanta, desi Ismail, fiul izgonit al lui Abraham si primul stramos al triburilor beduine din desert, a fost o persoana reala, care s-a folosit de cai. Dupa destramarea triburilor, care a urmat mortii lui Ismail, povestea acestor cai de desert continua în regatul regelui Solomon. Cu o totala nepasare fata de legea isdraelita, care interzicea pastrarea cailor pe pamantul sfant, Solomon încurajeaza cresterea cailor, el avand nu mai putin de 1 200 de cai de calarie si 40 000 de cai pentru carete în grajdurile sale regale. În final este influenta profetului Mahomed si a Islamului, care asigura raspandirea rasei în întreaga Lume Veche. HERGHELIILE DE CAI În secolul XVIII si XIX se dezvolta hergheliile din Europa, cum ar fi Marbach din Germania, Janow Podlaski din Polonia, Bábolna din Ungaria si cele din Franta, de la Pompadour, Pau, Tarbes si Gelos, toate dand impuls dezvoltarii calului arab, cum au facut de altfel si alte herghelii private. Familia Potocki, o veche si lunga relatie poloneza cu acesti cai, cresc Arabi superbi la faimoasa lor herghelie, Antoniny. Acesti cai arabi sunt crescuti sa-si extinda influenta peste tot în lume. În Marea Britanie, Wilfrid si Anne Scawen Blunt au fondat herghelia Crabbet în urma calatoriilor în Arabia, din 1878-1879 cand degenerarea rasei era aproape evidenta. Mai tarziu ei au achizitionat ce mai ramasese din cea mai recunoscuta colectie araba, care apartinuse lui Abbas Pasha I. Caii de la Crabbet au fost sursa de baza pentru crescatorii de cai arabi, nu numai în Marea Britanie ci si în Austalia si în Africa de Sud.[/b][/color] CONFORMATIA Uunii crescatori entuziasti conform careia " exista doar un singur tip adevarat de Arab."- exista diferente de detalii, de nuante între exemplarele aceluiasi tip. Trasatura distinctiva, în afara de alura, este capul scurt, foarte fin pe care se disting foarte vizibil venele. Din profil, fata este evident concava, de forma unei farfurii iar fruntea este convexa, de forma unui scut, numit jibbah. Botul este atat de mic încat încape în causul unei maini pe cand narile sunt foarte largi si frematatoare. Ochii îi sunt enormi si expresivi; o autoritate acceptata în materie, regretatul R.S. Summerhays, scria ca ochii Arabului, aparent, sunt întunecati si intensi (foarte insufletiti la iapa si foarte vigilenti la armasar) si afiseaza o demnitatea sfidatoare. Urechile sunt scurte si mobile, curbate în interior. Oasele falcilor sunt atat de generos rotunjite încat ar putea incapea un pumn între ele. O alta trasatura notabila este mitbah-ul, locul unde capul întalneste gatul. Cu cat este arcul mai mare cu atat capul se poate misca mai cu usurinta în toate directiile. Arabul are 17 coaste, 5 vertebre lombare si 16 oase în coada, pe cand alti cai sunt de tipul 18-6-18. Aceasta conformatie osoasa face ca forma spatelui, a corpului, purtarea cozii lungi, sa fie speciale. Exemplarele acestei rase au un aer plutitor, ca si cum caii s-ar deplasa pe arcuri invizibile. Desi poate depasi 1,52 m, Arabul are de obicei 1,50 m. Oricum, întotdeauna ne referim la el ca la un cal nu ca la un ponei, oricare i-ar fi înaltimea.

Copyright dubai.myforum.ro